De ce să nu ieşim toţi din public?

Dacă succesul avut de Belle de Nuit şi Belle de Jour, copia ei aproape fidelă, a răsturnat canoane şi a demolat prejudecăţi, de ce nu am ieşi toţi din anonimat, sau după caz, din latenţă? Mă întreb ce realităţi ne determină să ne schimbăm sau, altfel spus, de ce uneori simţim nevoia să spunem lucrurilor pe nume, mai mult ca oricând? De parcă asta ne-ar schimba, într-un fel sau altul. Am observat în ultima vreme un gust aparte, o afinitate pentru obscen. O plăcere pentru durere, de parcă un soi de masochism ingenuu ar încolţi în fiecare latură a firii, încă de când nişte prostituate (fie ele de lux, sau nu) au hotărât să practice şi o altă dimensiune a "profesiei" lor, prostituţia literară. Ei bine, băgându-le în seamă, e clar că devenim un soi de peşti ai unei reţele interminabile? Nu îmi dă mult de gândit faptul că sunt atât de apreciate, căci gustul pentru senzaţional e trăsătură primordială a omenirii. Şi nu doar a românilor. Ok, nu are rost să ne chinuim în momente obişnuite, încercând să dezlegăm mistere, căci, se pare, alţii au grijă să le lege. Amin.